CONDUCTÍV, -Ă adj. Referitor la conductibilitatea electrică; care conduce, conductor. [< fr. conductif]. Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif]. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă, radiativi, -e, adj. 1. Care ține de radiație, care se referă la radiație. 2. Însoțit de emisia unei radiații. 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-o perioadă determinată. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiatif. Vezi definitia »

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ]. Vezi definitia »

NONFIGURATÍV, -Ă adj. (despre unele arte) care nu reprezintă realul; abstract. (< fr. non-figuratif) Vezi definitia »