COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus. Vezi definitia »

DATÍV s.n. Caz al declinării, în care stă de obicei complementul indirect și care răspunde la întrebarea „cui”. ◊ Dativ etic = cazul dativ în care pronumele neaccentuate mi, ți arată persoana care este interesată (afectiv) în acțiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif]. Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) care combate convulsiile. (< fr. anticonvulsif) Vezi definitia »

SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif. Vezi definitia »

ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif]. Vezi definitia »