LABIRÍNT¹ s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 6⁴ de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus) Vezi definitia »

TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum]. Vezi definitia »

CRISTALIZÁNT, -Ă adj. 1. care cristalizează. 2. care determină cristalizarea. (< fr. cristallisant) Vezi definitia »

BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent. Vezi definitia »

CONOSAMÉNT s.n. (Mar.) Contract semnat de comandantul unei nave comerciale, prin care acesta certifică îmbarcarea mărfurilor, obligându-se să le predea la destinație. ♦ Document pentru transportul aerian de mărfuri. [< germ. Konnossement, cf. fr. connaissement, rus. konosament]. Vezi definitia »