comisíe (-íi), s. f. – 1. Colectiv organizat care funcționează pe lîngă o instituție, o adunare etc. – 2. Organism internațional. – 3. (Înv.) Secție de poliție. – Var. comisión (înv.), comisiune. Lat. commissio (sec. XVIII). Var., care în sec. XVIII se folosea cu sensul curent de „misiune, comisie”, se folosește numai ca termen comercial, cu sensul de „comandă; remunerație procentuală primită pentru mijlocirea unei afaceri”, în timp ce comisie se folosește cu sensul de „colectiv organizat, adunare, delegație”. Var. pare a proveni din germ. Kommission. – Der. comisiona, vb. (a încredința; a însărcina; a împuternici), din fr. commissionner; comisionar, s. m. Vezi definitia »

PARAMIOTONÍE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie]. Vezi definitia »

COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

OSCILOMETRÍE, oscilometrii, s. f. (Med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor periferice. – Din fr. oscillomètrie. Vezi definitia »

TALASOTERAPÍE s. f. Tratament terapeutic care constă în băi de mare asociate cu aer marin, folosit în boli ca reumatismul cronic, sinuzita etc. [Var.: talazoterapie s. f.] – Din fr. thalassothérapie. Vezi definitia »