BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »

DISLEXÍE s. f. tulburare nervoasă constând în imposibilitatea de a citi corect un text. (< fr. dyslexie) Vezi definitia »

ARHIVOLOGÍE s.f. (Liv.) Arhivistică. [Et. incertă]. Vezi definitia »

DEXTROCARDÍE s. f. deplasare a inimii în partea dreaptă a toracelui. (< fr. dextrocardie) Vezi definitia »

AMINOACIDEMÍE s.f. Prezența aminoacizilor în sânge. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidémie]. Vezi definitia »