TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »

indiáncă (femeie) s. f., g.-d. art. indiéncei; pl. indiénce Vezi definitia »

ANTEDÁTĂ s.f. Dată anterioară celei considerate ca prezente sau a unei date reale. [Cf. fr. antidate]. Vezi definitia »

RIZALÍZĂ s.f. (Med.) Resorbție fiziologică sau patologică a unei rădăcini dentare. [< fr. rhizalyse, cf. gr. rhiza – rădăcină, lysis – desfacere]. Vezi definitia »

SFÂRȘEÁLĂ, sfârșeli, s. f. Stare, senzație de slăbiciune, de leșin. – Sfârși + suf. -eală. Vezi definitia »