HOMOMORFÍSM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme]. Vezi definitia »

PTIALÍSM s. n. salivație abundentă, în unele afecțiuni; polisialie, sialoree. (< fr. ptyalisme) Vezi definitia »

COCAINÍSM s. n. (Med.) Intoxicație acută cu cocaină. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. cocaïnisme. Vezi definitia »

MONADÍSM s. n. sistem filozofic al lui Leibniz, potrivit căruia universul este alcătuit din monade; monadologie. (< fr. monadisme) Vezi definitia »

CONSTITUȚIONALÍSM s.n. 1. Guvernare constituțională, regim constituțional; concepție, atitudine constituțională. 2. Concepție care are în vedere constituția individuală în apariția și pronosticul bolilor. [Cf. fr. constitutionnalisme, germ. Konstitutionalismus]. Vezi definitia »