FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință. Vezi definitia »

CORMOFÍTĂ, cormofite, s. f. (La pl.) Grup de plante evoluate care au corm; (și la sg.) plantă din acest grup. ◊ (Adjectival) Plantă cormofită – Din fr. cormophytes. Vezi definitia »

CLAVÉTĂ s. f. (tehn.) pană care unește două piese ale unui mecanism. (< fr. clavette) Vezi definitia »

AVANDÚNĂ s.f. (Geol.) Dună litorală paralelă cu țărmul, formată pe partea dinspre mare. [< fr. avant-dune]. Vezi definitia »

DOÁRĂ adv. v. doar. Vezi definitia »