GEOMORFOLOGÍE s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formelor de relief și al producerii lor; morfologie terestră. [Gen. -iei. / < fr. géomorphologie, cf. gr. ge – pamânt, morphe – formă, logos – știință]. Vezi definitia »

PROSPECTOLOGÍE s. f. știință care studiază perspectivele de viitor. (< prospecta + -logie) Vezi definitia »

SIDERÁȚIE s.f. 1. (Rar) Pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. [Gen. -iei. / < fr. sidération, lat. sideratio]. Vezi definitia »

MICROBOFOBÍE, microbofobii, s. f. Teamă patologică față de microbi. – Microb + fobie. Vezi definitia »

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis. Vezi definitia »