CONVULSIONÁ, convulsionez, vb. I. Refl. A avea convulsii, spasme; a se zvârcoli, a se încorda. [Pr.: -si-o-] – Din fr. convulsionner. Vezi definitia »

ȘICANÁ vb. I. tr. A face șicane (cuiva), a căuta pricină; a sâcâi. [< fr. chicaner]. Vezi definitia »

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena. Vezi definitia »

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare. Vezi definitia »

ÎNCERCĂNÁ, pers. 3 încercănează, vb. I. Refl. (Despre ochi) A face cearcăne. – În + cearcăn. Vezi definitia »