tăvărágă, tăvărắgi, s.f. (reg.) 1. mâncare proastă. 2. talmeș-balmeș. Vezi definitia »

minciună albă expr. minciună rostită cu intenția de a menaja sentimentele interlocutorului. Vezi definitia »

HÁNȚĂ, hanțe, s. f. (Reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate. 2. Fig. Gură (care vorbește mult și fără rost). ◊ Expr. Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv. – Cf. ucr. banca „mârțoagă”. Vezi definitia »

SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meșteșug]. Vezi definitia »

NAFTÉNĂ, naftene, s. f. (Chim.; înv.) Hidrocarbură ciclică saturată. – Din fr. naphtènes. Vezi definitia »