CIVÍL, -Ă adj. 1. Privitor la cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni. ◊ Drept civil = ramură a dreptului care se ocupă cu condițiile persoanelor, raporturile lor de familie și diferite legături juridice care dau naștere la drepturi, obligații etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile de drept civil; stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; ofițer al stării civile = delegat al puterii de stat însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă; parte civilă = partea care pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter milităresc. ◊ Război civil = conflict armat pentru putere între două grupuri adverse din același stat. // s.m. și f. Persoană care nu face parte din armată. [Var. țivil, -ă adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil]. Vezi definitia »

REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili,-e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable. Vezi definitia »

INVANDÁBIL, -Ă adj. (despre mărfuri etc.) greu de vândut. (< fr. invendable) Vezi definitia »

INTRUVÁBIL, -Ă adj. (Rar) De negăsit. [Cf. fr. introuvable]. Vezi definitia »

INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis. Vezi definitia »