PĂSTRÚNGĂ s. f. v. păstrugă. Vezi definitia »

PASTURÉLĂ s. f. 1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstorițe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiți de păstorițe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licențioase, o scenă de dragoste. 2. (muz.) scenă bucolică. (< fr. pastourelle) Vezi definitia »

CORNEÁNĂ, corneene, s. f. Rocă metamorfică, de obicei compactă, cenușie, masivă, formată prin recristalizarea materialului care conține silice la contactul cu corpuri eruptive fierbinți. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. cornéenne. Vezi definitia »

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului, de formă sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, având la bază un înveliș verde în formă de degetar. ◊ Alună de pământ (sau americană) = plantă anuală din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale comestibile și uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în pământ (de unde vine și numele) și conține substanțe grase și substanțe proteice; arahidă (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »

CUTĂRÍCĂ pron. nehot. (Fam.) Diminutiv al lui cutare¹; cutăriță. – Cutare¹ + suf. -ică. Vezi definitia »