CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf. -ar. Vezi definitia »

solomonár (-ri), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Var. șolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Salomón și Marculfo (Șeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s. f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică. Vezi definitia »

noptár s.n. (reg.) calendar. Vezi definitia »

CULOÁR, culoare, s. n. 1. Încăpere îngustă și lungă în interiorul unei clădiri, care servește ca loc de trecere între încăperile situate pe același plan. 2. Spațiu îngust și liber de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin care se circulă și din care se intră în compartimente. 3. Fiecare dintre spațiile înguste și delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natație, pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau o singură echipă. 4. Spațiu delimitat pe o șosea pentru un anumit tip de circulație. 5. (Geogr.; în sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungită și îngustă, semiînchisă, care separă masive sau culmi de dealuri și munți. – Din fr. couloir. Vezi definitia »