RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; p. ext. a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Înv.) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a investi, a numi. – Rând + suf. -ui. Vezi definitia »

făluí vb. IV (reg., înv.) a (se) făli. Vezi definitia »

juguí, juguiésc, vb. IV (reg.) 1. a deprinde un bou la jug. 2. (fig.) a supune. Vezi definitia »

jencuí, jencuiésc, vb. IV (înv.) a sădi, a răsădi. Vezi definitia »

VITRUÍ, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî. Vezi definitia »