SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon. Vezi definitia »

tron (-nuri), s. n. – Scaun, jilț domnesc. Fr. trône. – Der. întrona, vb. (a pune pe tron, a înscăuna); detrona, vb., din fr. détrôner. Vezi definitia »

SIFON²(O)- elem. sifo-. Vezi definitia »

ANALÓGHION s. n. v. analog¹. Vezi definitia »

PROVIZIÓN s.n. Remunerație procentuală cuvenită celui care mijlocește o afacere comercială; remiză, comision. [Pron. -zi-on. / < germ. Provision]. Vezi definitia »