tanaboánță s.f. (reg.) ștrengărie, poznă. Vezi definitia »

CUARTADÉCIMĂ s. f. elem. cvartadecimă. Vezi definitia »

PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise) Vezi definitia »

ÁLGĂ, alge, s. f. (La pl.) Plante inferioare caracterizate prin prezența clorofilei și răspândite în ape dulci, sărate și pe uscat; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. algue, lat. alga. Vezi definitia »

RIZARTRÓZĂ s.f. (Med.) Artroză a rădăcinii unui deget sau a unui membru. [< fr. rhizarthrose, cf. gr. rhiza – rădăcină, arthron – articulație]. Vezi definitia »