TIRÁJ s.n. 1. Numărul de exemplare în care se tipărește o publicație periodică, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Producția orară normală a unei mașini de tipar, exprimată în coli tipărite pe față. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz într-o conductă, datorită diferenței de presiune dintre cele două extremități sau dintre două secțiuni ale ei. 3. Operație de turnare în sticle a vinului pregătit pentru fabricarea șampaniei. 4. Tragere a aerului în plămâni ca urmare a contracției mușchilor inspiratori. ♦ Efort inspirator în dispnee. [< fr. tirage]. Vezi definitia »

TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion. Vezi definitia »

ETALONÁJ, etalonaje, s. m. (Rar) V. etalonare. – Din fr. étalonnage. Vezi definitia »

RADIOGHIDÁJ, radioghidaje, s. n. Dirijare de la distanță, prin mijloace radiotehnice, a unui vehicul. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioguidage. Vezi definitia »

GILOTÁJ s. n. acoperirea cu un strat protector a clișeelor zincografice. (< fr. gillotage) Vezi definitia »