MIATONÍE s.f. Absență a tonusului muscular. [Gen. -iei. / < fr. myatonie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, tonos – tonus]. Vezi definitia »

URICEMÍE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. – Din fr. uricémie. Vezi definitia »

ciacâie, ciacâi s. f. (țig.) cuțit. Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimie. Vezi definitia »

MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie. Vezi definitia »