CONSPIRÁȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiúne s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis. Vezi definitia »

notăríe s.f. (înv.) 1. funcția notarului. 2. notariat. Vezi definitia »

IMITÁȚIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitațiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio]. Vezi definitia »

DESCRÍE vb. III. tr. 1. A înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. A trasa o linie curbă. 3. A parcurge o traiectorie. [P.i. descríu, 5 -scrieți, perf.s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. décrire, după scrie]. Vezi definitia »

năgădáie, năgădắi, s.f. (reg.) arătare, iazmă, pocitanie, monstru. Vezi definitia »