MASTICAȚIÚNE s.f. v. masticație. Vezi definitia »

REAPARIȚIÚNE s.f. v. reapariție. Vezi definitia »

INTUIȚIÚNE s.f. v. intuiție. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

AVULSIÚNE s. f. 1. îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc. 2. separare a unei porțiuni de teren prin acțiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle. (< fr. avulsion, lat. avulsio) Vezi definitia »