HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira) Vezi definitia »

ohótă s.f. (reg.) 1. curaj. 2. plăcere, poftă. Vezi definitia »

PEDECÚȚĂ s. f. v. pedicuță. Vezi definitia »

GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. Vezi definitia »

OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique) Vezi definitia »