CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. masă de apă murdară și fetidă. ◊ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca) Vezi definitia »

TUBERÓZĂ, tuberoze, s. f. (Bot.) Chiparoasă. – Din fr. tubéreuse. Vezi definitia »

BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță. Vezi definitia »

INCÚSĂ adj., s.f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. [< fr. incuse]. Vezi definitia »

FULGUIÁLĂ, fulguieli, s. f. Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. [Pr.: -gu-ia-] – Fulgui + suf. -eală. Vezi definitia »