DICÁZIU s. n. inflorescență cimoasă la care florile se formează în două direcții. (< fr. dichasium) Vezi definitia »

MEZOTÓRIU s. n. veche denumire a două elemente radioactive, unul izotop al radiului, iar celălalt al toriului. (< fr. mésothorium) Vezi definitia »

LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium]. Vezi definitia »

VÁRIU, -IE, varii, adj. (Înv.) Variat. – Din lat. varius. Vezi definitia »

CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. ♦ în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius) Vezi definitia »