ZIGÓMĂ, zigóme, s.f. Os pereche care constituie umerii obrajilor; os molar¹. [g.-d. art. zigómei] (din fr. zygoma) [morf. DOOM] Vezi definitia »

nimáră, s.f., adv. 1. s.f. (înv. și reg.) întâmplare, circumstanță. 2. (adv.; reg.) nimara = în grabă, pe nimerite. Vezi definitia »

hanghércă, hanghérci, s.f. (reg., înv.) haină bărbătească scurtă, de postav, îmblănită; vinghercă. Vezi definitia »

CHERATÓZĂ s. f. 1. produs al hidrolizei cheratinelor, folosit în tăbăcărie. 2. îngroșare a stratului cornos al epidermei. (< fr. kératose) Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite. Vezi definitia »