CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie) Vezi definitia »

SCUMPÉNIE s. f. (Rar) Scumpete (1). – Scump + suf. -enie. Vezi definitia »

ETNOMETODOLOGÍE s. f. metodologie a cercetării etnologice. (< etno- + metodologie) Vezi definitia »

HIMENOTOMÍE s. f. 1. disecție a membranelor. 2. incizie a himenului. (< engl. hymenotomy) Vezi definitia »

INDÚVIE s.f. (Bot.) Organ de diseminare al fructului, provenind din periantul florii, cum sunt egretele (3) la achene; frunză redusă, solzoasă sau membranoasă. [Pron. -vi-e, var. induviu s.n. / < fr. induvie]. Vezi definitia »