TRANSDUCTÓR s.n. (Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (Telec.) Amplificator magnetic. [< fr. transducteur]. Vezi definitia »

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor. Vezi definitia »

RETRANSMIȚĂTÓR s. n. (telec.) aparat care retransmite automat semnalele pe care le primește. (după fr. retransmitteur) Vezi definitia »

DILATATÓR, -OÁRE, dilatatori, -oare, adj. Care dilată; dilatant. ◊ (Anat.) Mușchi dilatatori = mușchi care au funcția de a dilata deschiderile pe care se inserează. ♦ (Substantivat, n.) Instrument chirurgical care servește la dilatarea unei cavități, a unui orificiu etc. – Din fr. dilatateur, lat. dilatator, -oris. Vezi definitia »

ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior). Vezi definitia »