NEPURTĂTÓR adj. v. COPILI. A tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili². [DEX '98] Vezi definitia »

păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos. Vezi definitia »

ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor. Vezi definitia »

INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron. -di-a-. / < incendia + -tor]. Vezi definitia »

ÎMPRĂȘTIETÓR, -OÁRE, împrăștietori, -oare, adj. 1. (Rar) Care împrăștie; care difuzează. 2. (Înv.) Risipitor. [Pr.: -ti-e-] – Împrăștia + suf. -tor. Vezi definitia »