FLINT s. n. Varietate de silice. ◊ Sticlă flint = sticlă optică cu indice de refracție relativ mare, fabricată dintr-un amestec de silicați de plumb și de potasiu. – Din germ. Flint, engl. flint. Vezi definitia »

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent]. Vezi definitia »

LIÁNT, lianți, s. m. 1. Material fluid sau adus în stare fluidă, care are proprietatea de a lega prin întărire bulgării sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. Substanță care servește la fixarea unui pigment pe fibra textilă. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant. Vezi definitia »

BRILIÁNT¹, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. Vezi definitia »

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans) Vezi definitia »