MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole. Vezi definitia »

DINITROFENÓL s. m. pudră galbenă cristalină, asemănătoare cu acidul picric, pentru activarea metabolismului bazal. (< fr. dinitrophénol) Vezi definitia »

Capitol al dogmei crestine care cuprinde invataturile lui Iisus despre mantuire Vezi definitia »

ZOOSTERÓL s.m. Sterol de origine animală. (din fr. zoostérol) Vezi definitia »

AZÓL s. m. denumire generică dată unor compuși heterociclici derivați din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanț, a atomilor de azot cu atomi de carbon. (< fr. azole) Vezi definitia »