MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite. Vezi definitia »

árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX. Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Bolboroseală, bombăneală. – Din boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »

PĂȘUNEÁLĂ, pășuneli, s. f. (Reg.) Pășune; pășunat. – Pășuna + suf. -eală. Vezi definitia »

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. Vezi definitia »