PROCHÍMEN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon. Vezi definitia »

REOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) cu apă limpede și debit regulat; (despre organisme) aflat în asemenea ape. (< fr. rhéocrène) Vezi definitia »

GRÁBEN s. n. Compartiment al scoarței terestre scufundat, mĂ?rginit de falii. -Din germ. Graben, fr. Graben Vezi definitia »

ZOOGÉN, -Ă adj. (Geol.) De natură animală. [< fr. zoogène]. Vezi definitia »

HIPNOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă somnul. (< fr. hypnogène) Vezi definitia »