MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

SUPRARENALECTOMÍE s. f. extirpare a glandei suprarenale. (după fr. surrénalectomie) Vezi definitia »

OOGAMÍE s.f. (Biol.) Unirea celulei sexuale femele cu cea masculă la alge și la ciuperci. [Gen. -iei. / < fr. oogamie, cf. gr. oon – ou, gamos – unire]. Vezi definitia »

OTALGÍE s. f. Durere localizată la ureche, provenită din inflamația acesteia sau a unei boli a organelor vecine. – Din fr. otalgie. Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. (< fr. paléophytografie) Vezi definitia »