FUNÍCUL, funiculi, s. m. (Biol.) Fir care fixează ovulul de placentă. – Din fr. funicule, lat. funiculus. Vezi definitia »

CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum. Vezi definitia »

a pune botul expr. 1. (adol.) a se păcăli, a se fraieri. 2. (obs.) a practica sex oral. 3. (d. conducătorii auto) a tăia calea unei mașini care se deplasează în aceeași direcție; a efectua o depășire într-un ambuteiaj. 4. a fi de acord; a crede (o afirmație). 5. a se bosumfla. Vezi definitia »

CONCEPTÁCUL s. n. cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame. (<fr. conceptacle, lat. conceptaculum) Vezi definitia »

vehiculul cu doua, trei sau patru roti, a carui viteza maxima prin constructie nu depaseste 45 km/h si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrica ce nu depaseste 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere interna ori, dupa caz, electric, a carui putere nominala este de cel mult 4 kW (sursa:noul cod rutier,legea 49/2006) Vezi definitia »