ACOLÁDĂ s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. 2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic și arhitecturii de la începutul Renașterii. 3. Semn grafic care servește la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gât]. Vezi definitia »

SICÁIȚĂ, sicaițe, s. f. (Reg.) Instrument de fier, lung, subțire și ascuțit la vârf, cu care se descarcă plasa în timpul scoaterii năvodului; sacoviță. [Pr.: -ca-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare]. Vezi definitia »

zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre Vezi definitia »

OOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Citoplasmă a zigotului sau a oului; ovoplasmă. [< fr. ooplasme, cf. gr. oon – ou, plasma – formație]. Vezi definitia »