PRELÓGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gândirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii, fiind dominat de emoții. – Din fr. prélogique. Vezi definitia »

ANTITÉTIC, -Ă, antitetici, -ce, adj. Care conține o antiteză; care folosește antiteze. – Din fr. antithétique. Vezi definitia »

ANTIARTRÍTIC, - adj., s. n. (medicament) contra artritei. (< fr. antiarthritique) Vezi definitia »

PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ ~ a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. II. s. f. parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. (< fr. pragmatique, lat. pragmaticus, gr. pragmatikos, /II/ engl. pragmatics) Vezi definitia »

SIBILÍNIC, -Ă adj. (Rar) Sibilic. [< sibilin + -ic]. Vezi definitia »