ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. Vezi definitia »

ORDÚRĂ, orduri, s. f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure. Vezi definitia »

POLINUCÚLĂ, polinucule, s. f. (Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. – Poli- + nuculă. Vezi definitia »

MAHÁLĂ, mahale, s. f. (Reg.) Cantitate mare (și grea) dintr-un material. Vezi definitia »

a nu-l da afară din casă expr. a nu fi înzestrat cu o anumită calitate; a duce lipsă de ceva. Vezi definitia »