GEOMORFOGENÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul originii formelor reliefului terestru. [< fr. géomorphogénie]. Vezi definitia »

EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation. Vezi definitia »

gurníe, gurníi, s.f. (reg.) conductă de apă; urloi, țeavă. Vezi definitia »

dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »

ATONÍE s. f. 1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerție morală sau intelectuală. (< fr. atonie, gr. atonia) Vezi definitia »