BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (și nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva). A se întâlni (cu cineva) bot în bot = a se întâlni (cu cineva) pe neașteptate, față în față. (Fam.) A-și băga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca în toate, și unde trebuie, și unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot în bot cu cineva = a trăi în mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supăra, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect; vârf; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec. Vezi definitia »

CULÓT s.n. Piesă izolantă montată la partea de jos a unui tub electronic, în care sunt fixate piciorușele conectate la electrozi. [< fr. culot]. Vezi definitia »

AGORÓT s. m. monedă divizionară a Israelului, a suta parte dintr-un shekel. (< fr. agorot) Vezi definitia »

BARDOT [bardó], Brigitte (n. 1934), actriță franceză de film. Unul dintre miturile cinematografului mondial al anilor ’50-’60 („Și Dumnezeu a creat femeia”, „Adevărul”, „Viață particulară”, „Viva Maria”). Vezi definitia »

CONTRAFAGÓT, contrafagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat, mai mare decât fagotul și sunând cu o octavă mai jos decât acesta; cel mai grav instrument de suflat din orchestra simfonică. – Din it. controfagotto. Vezi definitia »