TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »

GEOFÍZICĂ s.f. Știință care studiază fizica globului terestru. [Gen. -cii. / < fr. géophysique, cf. gr. ge – pământ, physis – natură]. Vezi definitia »

homoníță, s.f. (reg.) namilă, matahală. Vezi definitia »

LÍȚĂ¹, lițe, s. f. Fascicul de fire subțiri de metal, răsucite sau nerăsucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze. Vezi definitia »

MONÉTĂ s.f. v. monedă. Vezi definitia »