LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama. Vezi definitia »

TRICLORÚRĂ s. f. compus chimic care conține trei atomi de clor în moleculă. (< fr. trichlorure) Vezi definitia »

PANDÓRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite, cu registru grav. (< fr. pandore) Vezi definitia »

bisérică (bisérici), s. f. – 1. Clădire destinată cultului creștin. – 2. Comunitate a creștinilor. – 3. (Arg.) Cîrciumă. – Var. băsearecă, băsearică, bese(a)rică, bisearică, toate înv. Mr. băsear(i)că, megl. băsęrică, istr. basęrikę. Lat. băsĭlĭca (Pușcariu 204; REW 972; Candrea-Dens., 161; DAR; Pușcariu, Dacor., I, 436); cf. vegl. bašalka, valtel. baselga, engad. baseldža; cd. și dubletul neol. basilică, s. f. (biserică sau catedrală impunătoare). Der. bisericuță, s. f. (biserică mică; grup de prieteni care se admiră reciproc); bisericesc, adj. (ecleziastic); bisericește, adv. (ca la biserică); bisericos, adj. (credincios, evlavios); îmbiserici, vb. rar, înv. (a intra în biserică). Vezi definitia »

NEGLÁSNICĂ, neglasnice, adj. (Înv.; în sintagma) Slovă neglasnică (și substantivat, f.) = consoană. – Ne- + glasnică. Vezi definitia »