săscúță, săscúțe, s.f. (reg.) 1. săsoaică mică. 2. (mai ales la pl.) crăiță. Vezi definitia »

CRUCÉTĂ s.f. Platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreților. [< it. crocetta]. Vezi definitia »

substanță alcaloidă aflată în compoziția unor plante, cum este alstonia scholaris Vezi definitia »

dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »

NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Ne- + siguranță. Vezi definitia »