DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiúne s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis. Vezi definitia »

PSIHIATRÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază bolile psihice și tratarea lor. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / < fr. psychiatrie, cf. gr. psyche – suflet, iatreia – vindecare]. Vezi definitia »

OXIMETRÍE s. f. determinare a cantității de oxigen din hemoglobină, a cantității de acid liber într-o substanță. (< fr. oxymètrie) Vezi definitia »

MORĂRÍE s. f. (Rar) Morărit (1). – Morar + suf. -ie. Vezi definitia »

abazíe s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal. (< fr. abasie) Vezi definitia »