TĂLPÚȚĂ, tălpuțe, s. f. Tălpiță. – Talpă + suf. -uță. Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure) Vezi definitia »

ȘTAFÉTĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette. Vezi definitia »

pigálă s.f. (reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »

HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine. Vezi definitia »