RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau. Vezi definitia »

MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr. meneau) Vezi definitia »

BISTRÓU s.n. (Franțuzism) Local unde se vând și se consumă băuturi alcoolice (mai ales vin). [Pl. -uri, var. bistro s.n. / < fr. bistrot]. Vezi definitia »

eróu (erói), s. m. – Persoană care se distinge prin vitejie, prin curaj. Fr. héros, cu finala ca în ecou. – Der. (din fr.) eroic, adj.; eroină, s. f.; eroism, s. n. Vezi definitia »

GARÓU s.n. Legătură (de cauciuc) servind la comprimarea unei artere. [< fr. garrot]. Vezi definitia »