OMOFONÍE, omofonii, s. f. 1. Însușirea de a fi omofon. 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). – Din fr. homophonie. Vezi definitia »

SEISMONASTÍE, seismonastii, s. f. Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de lovire sau de scuturare. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismonastie. Vezi definitia »

METEOROGRAFÍE s.f. Disciplină care are ca obiect descrierea fenomenelor meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. météorographie, cf. gr. meteoron – meteor, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

RADIOFOTOGRAFÍE s.f. Obținerea pe un clișeu fotografic a imaginii radiologice cu ajutorul razelor X. [Gen. -iei. / cf. fr. radiophotographie]. Vezi definitia »

ALGOPAREUNÍE s. f. copulație dureroasă. (< fr. algoparéunie) Vezi definitia »