CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba. Vezi definitia »

TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ◊ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe) Vezi definitia »

HÁNȚĂ, hanțe, s. f. (Reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate. 2. Fig. Gură (care vorbește mult și fără rost). ◊ Expr. Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv. – Cf. ucr. banca „mârțoagă”. Vezi definitia »

var-óră s. m., g.-d. art. várului-óră; pl. vari-óră Vezi definitia »

CNEMÍDĂ s. f. (ant.) jambieră de metal, jumătate de carâmb de cismă, destinată să apere gamba, la soldații greci. (<fr. cnemide) Vezi definitia »