CANÓE s.f. 1. Barcă subțire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcație la care se vâslește cu ajutorul unor padele scurte din poziția în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe]. Vezi definitia »

CHILOÉ, mare ins. chiliană, pe coasta sudică a Americii de Sud, separată de continent prin G. Ancud și Corcovado; c. 8 mii km²; c. 150 mii loc. Relief muntos (820 m alt.) cu mici ghețari. Climă oceanică umedă (3.400 mm/an). Culturi de cartofi. Creșterea animalelor. Oraș pr.: Ancud. Vezi definitia »

OENOCHÓE s.n. (Ant.) Tip de vas grecesc de ceramică, cu un singur mâner curbat și cu deschidere trilobată. [< fr. oenochoé, cf. gr. oinochoe]. Vezi definitia »

EVOÉ interj. strigăt al bacantelor în onoarea lui Dionysos. (< lat. evoe, gr. euoi) Vezi definitia »

CACATOE (cuv. malaez.) s. m. Pasăre originară din Oceania și Asia de Sud-Est, cu penajul viu colorat, coadă scurtă, parcă retezată, și o creastă mare, erectilă. Vezi definitia »