ANTROPOLOGÍSM s.n. Concepție filozofică care consideră omul numai ca parte a naturii, în afara condiționării sale de către mediul social-istoric în care se dezvoltă. [< fr. anthropologisme]. Vezi definitia »

BRAHMANÍSM (‹ fr.) s. n. Sistem religios apărut în primele secole ale milen. 1 î. Hr. în India, inspirat direct din religia vedică. B. afirmă caracterul iluzoriu al lumii și ideea renașterilor și distrugerilor periodice ale lumii. Doctrina morală a b., care prevede răsplata postumă după felul cum fiecare și-a îndeplinit în viață datoria, stă la baza regimului castelor. Vezi definitia »

SCLAVAGÍSM s.n. Formațiune social-economică în care baza relațiilor de producție o forma proprietatea stăpânului de sclavi atât asupra mijloacelor de producție, cât și asupra producătorilor. [Cf. fr. esclavagisme]. Vezi definitia »

MONOTELÍSM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme]. Vezi definitia »

ANTISOVIETÍSM s. n. politică, atitudine antisovietică. (< germ. Antisowjetismus) Vezi definitia »