víciu (-ii), s. n. – Defect, cusur. – Var. vițiu. Fr. vice, lat. vitium. – Der. (din fr.) vicia, vb.; vicios, adj. Vezi definitia »

OSTENSÓRIU s.n. (Bis.) Piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. [Pron. -riu. / < fr. ostensoir]. Vezi definitia »

LIGNOFÓLIU s.n. Produs lemnos format dintr-un strat de mai multe foi de furnir impregnate cu rășini sintetice. [Pron. -liu. / < germ. Lignofol, cf. lat. lignum – lemn, folium – frunză]. Vezi definitia »

SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium. Vezi definitia »

HAZULÍU, -ÍE, hazulii, adj. (Rar) V. hazliu. Vezi definitia »